Vegetațiile adenoide


Vegetațiile adenoide reprezintă hipertrofia țesutului limfadenoid de pe bolta rinofaringelui. Vegetații adenoide = polipi = amigdala faringiană = amigdala lui Luschka.

Vegetațiile adenoide sunt constituite din aglomerări de țesut limfoid implantat la nivelul peretelui postero-superior al rinofaringelui.

Vegetațiile adenoide fac parte din inelul limfatic Waldeyer, structura limfoidă faringiană care reprezintă o componentă importantă a sistemului limfatic periferic, alături de ganglionii limfatici, de splină și de formațiunile limfoide ale tubului digestiv. Inelul limfatic Waldeyer joacă un rol important în elaborarea apărării imunitare locale și generale a organismului. Prin situația sa anatomică de “cap de linie”, amigdala faringiană reprezintă primul sediu al interacțiunii între antigen și țesutul limfoid-santinelă a căilor aero-digestive superioare. La nivelul vegetațiilor adenoide și în amigdale, țesutul limfoid este organizat sub formă de noduli.

Procesul de hipertrofie a amigdalei rinofaringiene (vegetațiilor adenoide) survine între primul an de viață și vârsta de 8-10 ani, perioada în care se produce formarea și consolidarea sistemului imunitar al copilului. Involuează la pubertate. Prezența sa la adulți este considerată patologică.

Sub influența anumitor factori, amigdala faringiană își mărește volumul printr-o hiperplazie ireversibilă a țesutului conjunctiv și limfoid, cu formare de chisturi și cazeum între lobi. Dispoziția acestui țesut poate apărea ca un strat care e situat pe bolta rinofaringelui, de la piciorul vomerului până la tuberculul faringian, iar lateral până aproape de orificiul faringian al trompei lui Eustachio.

Cauze

Cauza cea mai frecventă a dezvoltării vegetațiilor adenoide o reprezintă infecțiile recidivante de căi respiratorii superioare – rinite. Pe parcursul primei copilării, copilul vine în contact cu o serie de bacterii și virusuri ce duc în timp la hipertrofierea țesutului limfoid din rinofaringe. La această hipertrofie participă și contactul cu praful din mediul poluat. Uneori pot exista o serie de factori alergici care determină continuarea hipertrofiei vegetațiilor adenoide.

Simptome:

  • insuficiența respiratorie nazală (nas înfundat) - copiii respiră pe gura, mai ales în timpul nopții, au somnul perturbat, au secreții nazale abundente
  • pronunțarea deformata a consoanelor m, n (rinolalia închisă)
  • scăderea audiției din cauza obstrucției trompei lui Eustachio (hipoacuzia poate fi temporară sau permanentă)
  • stare subfebrilă de tip invers (dimineața)
  • oboseală

Complicații posibile:

  • rinoadenoidita acută
  • rinita cronică purulentă
  • complicații otice: catar oto-tubar simplu, otita medie seroasă, otita medie adezivă, otita medie supurată, otoree tubară
  • complicații oculare
  • laringită acută
  • traheobronșită acută

Tratamentul vegetațiilor adenoide hipertrofiate constă în ablația lor chirurgicală = adenoidectomia. Aceasta este indicată ori de câte ori volumul vegetațiilor adenoide devine obstruent și se produc tulburări de tip adenoidian.

Vârsta nu are importanță. Practic, adenoidectomia poate fi făcută după vârsta de 8 luni. De reținut însă ca adenoidectomia făcută sub un an conduce la un procent sporit de recidivă.

Operația de vegetații adenoide (adenoidectomia) este o intervenție ușoară și rapidă (5-10 minute) prin care se extirpă vegetațiile adenoide. Complicațiile intervenției chirurgicale sunt rare și minore (legate de anestezie, hemoragie, infecție).

Uneori, deși operația a fost corect executată, se observă recidivarea vegetațiilor adenoide.