Sforăitul


Sforăitul este un zgomot inspirator nocturn produs prin vibraţie la nivelul cavităţii faringiene; intensitatea lui variază între 60 şi 85dB.

Sforăitul se produce datorită îngustării căilor respiratorii superioare, (valul palatin moale, lueta lungă, hipertrofia amigdaliană, baza de limbă grasă), agravată de relaxare musculară nocturnă.

30% din barbaţi şi 15% din femei pot prezenta un sforăit obişnuit. Sforăitul nu este o dovadă de calitate bună a somnului, ci dimpotrivă este un semn de control al respiraţiei.

Consecinţele sforăitului

  • Sforăitul simplu: nu prezintă un risc medical, dar generează un disconfort social care poate sta la originea unor posibile conflicte conjugale.
  • Sindromul de apnee în somn: este oprirea totală a respiraţiei care durează mai mult de 10 secunde.
  • Hipopneea: este diminuarea fluxului respirator cu mai mult de 50% şi care durează mai mult de 10 secunde.

Sindromul de apnee în somn este definit prin indicele apnee/ hipopnee mai mare de 10/oră. În anumite cazuri, sforăitul se asociază cu apneea în somn, ceea ce devine îngrijorător din punct de vedere medical, când indicele este mai mare de 30/oră.

Consecinţele sforăitului cu apnee repetată în cursul nopţii vor fi mai grave în cazul :

  • Treziri frecvente cu întreruperea somnului care nu este odihnitor
  • O diminuare a oxigenului în sânge care duce la:
    • complicații cardio-vasculare (HTA, tulburări de ritm cardiac, angină pectorală, infarct)
    • complicații neurologice (AVC, tulburări de memorie)
    • complicații respiratorie (insuficiență respiratorie)

Consultul ORL și examenul nazofibroscopic urmăresc trei deziderate :

  • diferențierea între sforăit simplu și apnea în somn
  • stabilirea motivului responsabil pentru obstrucție
  • cautarea unui posibil factor agravant :
    • Valul palatin moale
    • Lueta lungă
    • Hipertrofia amigdaliană
    • Baza de limbă groasă
    • Mentonul poziționat posterior
    • Originea obstrucției nazale ( deviație sept nazal, rinită cronică hipertrofică)

Elementele care pledează în favoarea sindromului de apnee în somn:

  • Apnee descrisă de partener
  • Oboseală matinală
  • Dureri de cap dimineața
  • Somn agitat
  • Transpirație nocturnă
  • Treziri repetate pentru a urina
  • Tulburări ale libidoului
  • Index de masă corporală mai mare de 30.

Elemente care agravează sforăitul

  • Obstrucția nazală (nas înfundat)
  • Supraponderalitatea (obezitate)
  • Consumul de alcool și de medicamente tranchilizante
  • Medicamentele care aprofundează somnul
  • Patologia cardio-vasculară sau respiratorie.

Examene complementare

  • Computer tomograf al regiunii sinuzale (CT)
  • Cefalometrie (studiază maxilarul)
  • RMN a regiunii rinofaringiene
  • Analize hematologice

Înregistrarea somnului

Aceasta este singura metodă de a confirma existența sindromului de apnee în somn, sunt două tipuri :

  • Poligrafia ventilatorie, se realizează ambulatoriu și permite înregistrarea: sforăitului, oxigenării, apneei, ritmului cardiac și poziției pacientului.
  • Polisomnografia, se realizează în spital și oferă mai multe informații decât poligrafia, permițând analizarea somnului în diferite stadii.

Tratamentul sforăitului

Regulile igieno-dietetice:

  • Scăderea ponderală:
    • Câteva kilograme în minus ajută la dispariția sforăitului, jenantă pentru partener
    • Pierderea notabilă în greutate la persoanele obeze poate aduce o diminuare importantă a indexului de apnee.
  • Stilul de viață:
    • Evitarea cinelor consistente și a alcoolului; ultima masă să fie cu cel puțin 3 ore înainte de culcare.
    • Evitarea medicamentelor care aprofundează somnul (tranchilizante).

    Obstrucția nazală nu generează sforăitul dar îl agravează, însa este mereu considerată în asociere cu alte cauze obstructive.

Tratament

În funcție de originea obstrucției, tratamentul este medical sau chirurgical.

Tratamentul chirurgical
  • Rezecția și repoziția septului nazal deviat (operație de deviație sept nazal dacă este obstructivă), se practică în spital sub anestezie generală sau locală.
  • Aplicarea laser sau cauterizarea cu radiofrecvență a cornetelor nazale inferioare (în rinita cronică hipertrofică obstructivă). Se practică sub anestezie locală, ambulatoriu, fără tamponament nazal.
  • Faringoplastia chirurgicală.
  • Faringoplastia cu laser.
  • Faringoplastia cu radiofrecvență.
  • Chirurgia sindromului de apnee severă: chirurgie osoasă și linguală