Dopul de cerumen
Conductul auditiv extern este căptușit de piele care conține fire de par și glande care produc ceară (cerumen).
Contrar a ceea ce se crede, cerumenul nu este o secreție inutila, ba dimpotrivă. Cerumenul joaca un rol protector, important pentru pielea conductului. Astfel, prin pH-ul său acid (6.2-6.9) și compoziția ceruminoasă protejează tegumentul conductului. Pelicula de ceară constituie nu numai o bariera chimica, ci în mod egal și o veritabilă capcană pentru corpii străini. În plus, s-a putut pune în evidență prezența lipidelor cu acțiune antibacteriană. Astfel, se poate concluziona că nu este recomandabil să curățam cu orice preț sub pretextul igienei, un strat fin de cerumen, care nu poate fi decât benefic.
"Ceara", cum mai este denumită popular, este un lubrifiant care protejează împotriva uscăciunii și a iritației mucoasei pentru că are rol antibacterian și antifungic. Rolul acesteia este similar unei bariere de protecție împotriva microbilor și a altor corpi străini care pot perturba funcția urechii. Cantitatea, culoarea și consistența acesteia sunt specifice fiecărei persoane în parte.
Există două tipuri de cerumen: uscat și umed. Cerumenul uscat se observă mai ales la popoarele orientale (rasa galbenă). Cerumenul umed este cel mai frecvent întâlnit la albi și negri.
Firele de păr și ceara rețin praful și particulele străine pentru a împiedica pătrunderea în urechi, protejând astfel mecanismele delicate ale urechilor.
În mod normal cantitatea mică de ceară care se formează își face drum cu timpul către orificiul extern al urechii, de unde cade sau este îndepărtată prin spălare.
Unii oameni totuși produc sau acumulează o cantitate excesivă de ceara. Această ceară în plus se poate întări și poate să blocheze conductul auditiv, formând astfel dopul de cerumen.
Dopul de cerumen reprezintă consecința unei secreții mai abundente a glandelor ceruminoase, de culoare galbenă sau brună-negricioasă. Dopul de cerumen este format dintr-un amestec de secreții de glande sebacee și ceruminoase, de celule moarte, de bacterii și particule de praf.
Aspectul și consistența dopului de cerumen variază în funcție de proporțiile respective ale elementelor constitutive, de gradul de deshidratare și de vechimea produsului ceruminos.
Simptome:
- scăderea sau pierderea temporară a auzului la urechea afectată (hipoacuzie de transmisie – scădere de auz cu 15-35dB – se poate instala brusc în urma unei băi)
- dureri la nivelul urechii
- senzația de plenitudine
- zgomot în urechi (acufene)
- autofonie
- vertij (rareori)
Precauții:
În primul rând trebuie evitate manevrele care pot favoriza tasarea cerumenului.
Nu încercați niciodată să scoateți ceara din urechi cu diverse obiecte, cum ar fi: bețișoarele pentru urechi, ace de păr, etc. În acest mod puteți împinge ceara mai adânc și puteți leza grav mucoasa canalului auditiv sau chiar timpanul.
Când este nevoie de un consult medical?
Prezența unui dop de ceară impune adesea consultul medical de specialitate. Îndepărtarea dopului este o procedură care trebuie efectuată numai de către un medic. Se poate face prin spălătura auriculară cu o soluție sterilă. Spălătura auriculară este un mijloc blând de curățare a conductului auditiv extern. Se face cu ajutorul unei seringi, se tracționează pavilionul auricular în sus și posterior, iar jetul de apa este direcționat de-a lungul peretelui superior al conductului, astfel încât curentul de întoarcere să împingă dopul de cerumen spre exterior. Dacă dopul de cerumen e prea uscat, cum se întâmplă în cazul bătrânilor, se poate înmuia prin instalații auriculare de parafină.
De asemenea, se poate face prin aspirație. Aspirația se utilizează pentru a îndepărta cerumenul moale.
