Sinuzita


Definiţie

Este inflamația mucoasei din cavitatea sinusala, motiv frecvent pentru consultație de specialitate. Simptomele sinuzitei variază în funcție de sinusul afectat și anume: maxilar, etmoidal, frontal și sfenoidal.

Sinuzitele se clasifică în funcție de:

  • Origine: dentară sau nazală;
  • Localizare: anterioară (etmoido-maxilara, frontală) sau posterioară (sfenoidală);
  • Durata: acută, recidivantă sau cronică (persistă mai mult de 3 săptămâni).

Motive de consultație

  • Obstrucție nazală;
  • Rinoree (secreție nazală abundentă);
  • Durerea sinusală aparută spontan sau la palpare;
  • Anosmie (pierderea mirosului);
  • Strănut;
  • Temperatura variabilă dependentă de stadiul afecțiunii.
  1. Obstrucția nazală poate să fie completă sau parțială, cauzând un disconfort major pentru pacient cu perturbarea somnului și iritabilitate. Poate constitui sursa de infecție sinusală prin alterarea funcției de ventilație și de drenaj sinusal.
  2. Rinoreea este variabilă ca și abundență și natura secrețiilor nazale, cu mențiunea că este apoasă în sinuzita alergică și muco-purulentă în sinuzita infecțioasă.
  3. Durerile sinusale se caracterizează prin intensitatea lor mai mult sau mai puțin violente, localizarea lor inițială, a modului de apariție spontan sau la palpare, iradierea lor spre orbită sau dentară, mai intense la aplecarea capului anterior sau la efort.
  4. Anosmia (pierderea mirosului) este variabilă ca intensitate de la simpla jenă tranzitorie la pierderea lui completă și definitivă. Unii pacienți acuză alterarea mirosului cu apariția spontana a unui miros „urât” (cacosmie).
  5. Crizele de strănut pot apare și în caz de alergie.
  6. Temperatura este variabilă de la un caz la altul.
  7. Simptomele secundare:
    • tusea
    • cefalea (durere de cap)
    • otalgia (durere auriculara)
    • halena (miros neplăcut al respirației)

Diagnostic

Explorarea sinusurilor s-a limitat de ani de zile la examinarea clinică cu lampa frontală și radiografia simplă a sinusurilor anterioare ale feței.

În prezent, două examene au devenit esențiale pentru stabilirea diagnosticului:

  • Nasofibroscopie, endoscopie nazală
  • Examen computer tomograf al regiunii rinosinusale.

Tratamente

Medical
  • Antibioterapia, ghidată de prelevare bacteriologică cu antibiogramă, urmate de administrarea antibioticului adaptat germenului în cauză, de exemplu (Amoxicilina-acid clavulanic, Cefalosporine de generație a II-a și a III-a) timp de 10 – 15 zile.
  • Corticoterapia
  • Tratament local și igienă nazală
  • Aerosoli
  • Cure termale
  • Tratamentul cauzei provocatoare :
    • alergia: desensibilizare și tratament antihistaminc
    • fumatul: evicția totală a fumatului, activ și pasiv
    • climatizarea: evitarea curenților de aer și a sistemelor de climatizare
    • refluxul gastro-esofagian: antiacide, antihistaminice anti H2.
Puncția de drenaj a sinusului maxilar

Se adresează sinuzitei maxilare blocată, rezistența la tratamentul medical. Se poate efectua sub anestezie locală în cabinetul medical ambulatoriu sau sub anestezie generală sub controlul endoscopic.

Chirurgical

Chirurgia rino-sinuzala în prezent se practică pe cale endonazală sub controlul optic. În funcție de afecțiune se stabilește tipul intervenției chirurgicale:

  • Meatotomie medie sau inferioară, interesează sinusul maxilar.
  • Etmoidectomie parțială (anterioară) sau radicală permite aerisirea celulelor etmoidale.
  • Sfenoidectomie, se adresează leziunilor infecțioase din sinusul sfenoidal.
  • Chirurgia sinusurilor frontale.
  • Chirurgia clasică pe calea bucală (Caldwell-Luc).

Complicații

I – Sinuzitele anterioare: (etmoidala anterioară, frontală și maxilară), reprezintă 90% din sinuzite. Complicațiile pot fi grave. Ținând cont de anatomia și vecinătatea orbitei și a meningelui, infecția poate difuza:

  • Cutanat,
  • Orbitar,
  • Meningeal, cu afectare neurologică,
  • Vase cerebrale (tromboflebită cerebrală),
  • Craniu (osteită).

II – Sinuzitele posterioare: (etmoidal posterior si sfenoidal)

  • Afectare neurologică
  • Afectare a orbitei
  • Alte complicații mai rare: spasm de carotidă internă, afectarea lojei hipofizare.