Otita externă
Definiţie
Reprezintă infecția conductului auditiv extern sau a pavilionului. Mai este numită și "urechea înotătorului", deoarece acest tip de infecție este întâlnit frecvent la înotători, atunci când apa care pătrunde în conductul auditiv extern stagnează și nu este drenata. În funcție de durată, aceasta poate fi acută sau cronică.
Semne si simptome
Otita externă se manifestă prin durere (otalgie), uneori prurit (mâncărimi) și senzație de plenitudine aurală.
Conductul auditiv extern este roșu și inflamat. În conductul auditiv extern pot apărea secreții; infecția poate prinde și pavilionul, țesuturile perii-auriculare și ganglionii limfatici. De asemenea se poate instala și o hipoacuzie (scădere a auzului) de transmisie.
Simptomele sunt variabile în funcție de cauza otitei externe. Astfel, inflamația poate fi difuză, afectând întregul conduct auditiv sau se poate prezenta doar sub forma unui furuncul. Primele manifestări ale otitei externe sunt mâncărimile și scăderea acuității auditive. Durerile survin mai târziu, în special când conductul este obstrucționat de edemul ce apare în urma infecției.
Cauze
Sunt predispuse la apariția otitei externe persoanele care suferă de alergii, psoriazis, eczemă sau dermatită seboreică.
Otita externă poate fi cauzată de o alergie, infecție bacteriana, virală sau cutanată (furuncul), de un traumatism, o eczemă sau de apa care rămâne în conductul auditiv extern. Mai poate fi cauzată de un stafilococ (bacterie Gram pozitiva). Infecția cu o ciupercă (infecție micotică) este posibilă, dar survine mult mai rar.
Otita poate fi rezultatul unui traumatism extern, de exemplu curățarea excesivă sau agresivă a conductului auditiv extern.
Alte cauze ale otitei externe sunt: o dermatoză (eczemă supra-infectată), sau înotul într-o apă ce conține derivați ai clorului. Persoanele care utilizează dopuri pentru urechi sau proteze auditive sunt mai predispuse la apariția otitei externe, în special în condițiile curățării necorespunzătoare a acestor dispozitive.
Stafilococul auriu este o altă bacterie responsabilă de infectarea canalului auditiv extern, ce duce la formarea unui furuncul. Diabeticii și subiecții alergici sunt predispuși la otita externă.
Tratament
Tratamentul medicamentos constă în administrarea de analgezice pentru reducerea durerii, antibiotice (sub forma de picături) sau corticosteroizi (cortizon). Formele grave necesită antibioterapie intensă, după efectuarea unei antibiograme pentru alegerea antibioticelor eficiente.
De asemenea, se recomandă toaleta locală frecventă a conductului auditiv extern, de preferat sub microscop, antiinflamatoare și antialgice.
Forme ale otitei externe
Otita externă difuză cronică
Este acea otită externă a cărei simptomatologie persistă mai mult de două luni. La nivelul conductului auditiv extern, apar descuamări care se pot infecta astfel producându-se niște secreții mucopurulente.
Otita externă acută localizată (furunculoza)
Reprezintă o infecție localizată de obicei în treimea laterală a porțiunii posterosuperioare a conductului auditiv extern. Cauza acesteia este stafilococul auriu.
Simptome: otalgie localizată, prurit, durere la masticație (dacă este localizata pe peretele anterior). Dacă conductul auditiv extern este obturat poate apărea o hipoacuzie de transmisie.
Tratament: antibiotice sistemice orale; căldură locală, analgezice, antiinflamatoare ; incizie și drenaj (dacă nu drenează spontan și doar cu anestezie locală) ; antibiotice sistemice parentale (intravenos sau intramuscular) dacă infecția se extinde la pavilion.
Otita externă micotică (otomicoza)
Reprezintă infecția fungică a conductului auditiv extern, adică apare o ciuperca primară sau poate suprainfecta o infecție bacteriană.
Cauze: fungi aspergillus, candida
Simptome: prurit, otalgie, tinnitus (acufene). Dacă conductul auditiv extern este obturat poate apărea o hipoacuzie de transmisie. Conductul auditiv extern este roșu, inflamat, pot exista resturi fungice de diferite culori.
Tratament : toaleta locală, antifungice topice sau sistemice.
Otita externă malignă (necrotizantă)
Reprezintă o infecție potential letală a conductului auditiv extern. Apare mai ales la pacienții vârstnici cu diabet zaharat și imunitate scăzută. Începe ca o otita externă acută însă infecția poate progresa spre oasele craniului. Este provocată de o bacteria numita “Pseudomonas aeruginosa”.
Simptome : otalgie profunda și intense, otoree, senzație de plenitudine aurală, secreții purulente și inflamații ale conductului auditiv extern.
Infecția se poate extinde anterior în glanda parotid. După o săptămână apare patologia nervilor cranieni. În acest caz se constată o scurgere de puroi din ureche și uneori o surditate de transmisie. Frecvent, evoluția este spre o paralizie a fetei (paralizie facială).
Se recomandă efectuarea investigațiilor: radiografie, Tomografie computerizata, scintigrafie osoasa, rezonanță magnetică.
Tratament: antibiotice. Tratamentul necesită spitalizarea pacientului și utilizarea de antibiotice pe cale parentală (fluorochinolone - minim 1 luna); curățarea eficientă a conductului auditiv extern; analgezice și antiinflamatoare. Spitalizarea durează câteva săptămâni căci riscul mortalității este crescut.